Inovare si nu prea
In primul rand ar trebui sa avertizez ca acest articol (destul de lung) poate trezi ceva reactii in randul colegilor ONG-isti, dar imi asum acest lucru si voi spune la final si de ce.
De unde a pornit dorinta de a scrie acest articol? De la o frustrare personala si de la lansarea Ashoka in Romania acum ceva timp.
O sa o iau insa in ordine inversa ca sa va explic: am fost la lansarea Ashoka pentru ca voiam sa vad inovatori sociali, am crezut ca sunt oameni noi pe radar si i-am ratat. Nu m-am uitat decat in top si trebuie sa recunosc ca mie nu mi s-a parut inovare. Sunt proiecte bune, necesare, bine implementate dar, in general, nu inoveaza decat in masura in care aduc ceva de afara si il aplica si la noi. Asta este parerea mea, legata de subiect in sine si cum inteleg eu inovarea, fara legatura cu oamenii care au facut harta sau sunt pe harta, pe care ii cunosc si ii apreciez.
Eu nu as fi trecut pe harta aia proiecte aduse de afara – cum ar fi Magic Camp – un proiect care face sa mi se ridice parul pe mana numai cand ma gandesc, ceva atat de special incat eu nu as fi in stare vreodata sa fac. Dar nu despre proiect in sine vorbim, ci despre inovare – si din prisma asta, e un proiect adus de afara, copiat si adaptat aici in Romania.
Apoi, mai avem CeRe care face de asemenea o munca admirabila in domeniul implicarii comunitatilor. E extrem de greu ce fac, stiu din experienta, dar in continuare nu vad inovarea. Vad modele care sunt in Statele Unite – sunt foarte buni la asta, dar sunt preluate. Clubul donatorilor, formatul world cafe sunt de afara.
De ce am observat toate astea? Pentru ca am incercat sa inovez. Probabil nu am fost singura, mai sunt si altii sunt sigura…
O sa va dau un exemplu punctual: acum vreo 3 ani am vrut sa fac un hackathon pentru ONG-uri pentru ca am observat ca in hackathoanele obisnuite proiectele ramaneau in aer dupa ce se termina evenimentul. Eu as fi vrut ca ONG-urile sa isi asume utilitatea lor si sa le duca mai departe. Era aproape sa imi iasa, dar nu fost sa fie datorita unor oameni iresponsabili. In aprilie anul acesta o initiativa inovatoare a fondatoarei de la Girls in Tech Australia: hackathon pentru ONG-uri! Zic si eu: poate problema nu este ca nu avem idei, ci este greu ca naiba sa le faci sa se intample la noi.
De 4 ani am o idee pentru care tot scriu proiecte. Am introdus-o si ca obiectiv de dezvoltare organizationala in unele proiecte, l-am facut si proiect international. Nimic! Cel mai tare a fost cand am depus proiectul asta la o organizatie finantatoare de la noi, nu am luat, in schimb a luat alta organizatie care m-a chemat sa fiu speaker si sa le vorbesc despre proiectele facute de E-Civis in online. Da, ironic.
Daca ati citit pana aici inseamna ca inca nu v-am enervat si analizati problema. Asa ca va mai dau un argument, obiectiv de data aceasta:
Asa arata harta inovarii in Europa. Dupa cum observati, Romania este „modest innovator”, ca sa nu zica ca e aproape inexistenta:(. Este cu totul si cu totul diferita de harta inovatorilor Ashoka. Sa nu credeti ca ma bucura acest fapt, din contra, ma deranjeaza foarte tare, de aceea si ridic aceasta problema si propun solutii.
- Oamenii finantatorilor sunt cam aceiasi de multi ani. Daca ei nu sunt entuziasmati de tehnologie si nu citesc despre asta, nasol, nu vor intelege ce vrei;
- Noile tehnologii costa. Ca sa faci un joc video, de exemplu, te costa vreo 10-15-20 000 USD, in functie de ce vrei, o aplicatie buna vreo 5 – 10 000 USD, o imprimanta 3D buna vreo 5 000 USD. Nu mai zic de roboti sau computere daca vrei, de exemplu, sa faci trainguri pe noile tehnologii. Toate asta costa si duc proiectul la costuri mari. Dar nu ai cum sa faci inovatie fara costurile astea… plus ca mai e inca ceva: in noile tehnologii nu stii niciodata ce va avea succes. Sunt companii mari de gaming care baga multi bani sa faca un joc si pur si simplu nu prinde. E la fel si cu aplicatiile, site-urile. Nu poti inova decat prin trial and error. Si asta costa.
- Resursa umana costa – pe partea de tehnologie, dar si daca vrei oameni cu adevarat capabili care sa iti faca project mangement ca lumea. Doar Petrom considera ca munca unuia care coordoneaza un proiect e de doi bani si nu trebuie platita desi fraierul/fraiera respectiva lucreaza deja in folosul comunitatii – sa mai lucreze si degeaba, ca asa sigur va ramane sa inoveze in domeniul asta…
V-am zis deja ca e un articol scris din frustrari, dar astea le pot gestiona, sunt chestii ale mele personale pe care doar vi le-am impartasit (partial:p). Ce este cel mai important, insa, este sa nu ne multumim sa ne batem pe spate, sa vedem ca avem de fapt o problema si sa incercam sa facem ceva sa o rezolvam. Harta este buna, sa vedem ca putem sa implementam cu succes modele, dar are nevoie de un pas mai departe…
„Innovate or die” este noul slogan in toate businessurile, numai ca ONG-istii nu se prind de treaba asta. Eu o sa imi vad de treaba in continuare indiferent ce se va intampla, dar sper doar ca macar 1-2 ONG-uri sa inteleaga esenta acestui articol si sa se gandeasca la ce am scris. Ambitia mea personala este ca macar unul dintre proiectele pe care ma chinui sa le aduc la viata sa poata fi considerat bun pentru a fi luat ca exemplu de buna practica in alte tari si lucrez la asta. Sper sa mai fie si alte ONG-uri care sa incerce sa rezolve probleme in felul lor, sa vada solutii noi si adaptate.
