Mai exista viata privata in contextul noilor tehnologii?

Pe 18 noiembrie am participat, din partea Digital Citizens, la evenimentul “Robots at your service” organizat de EURobotics, cu ocazia Saptamanii Europene a Roboticii. In ziua respectiva au fost doua paneluri de discutii foarte interesante: Roboetica si Viitorul roboticii.

Daca la Roboetica am ascultat cu gura cascata ce probleme (foarte pertinente, de altfel) isi pune lumea legat de roboti (voi reveni in alt articol asupra acestei teme), la cel de-al doilea, fiecare panelist isi dadea cu parerea cam cum vede viitorul.

Una dintre intrebarile pe care le-am ridicat acolo a fost legata de faptul ca acceptam de buna voie tehnologia in casele noastre, fara sa stim de fapt, ce este in spatele ei. Am dat un exemplu foarte simplu: baietelului meu ii plac jucariile electronice si roboteii. Acum s-a jucat un pic cu Alpha – 1 si BB-8, ca i-am adus acasa de la evenimentul asta:p. Dar peste 2-3 ani cu siguranta jucariile vor deveni mai sofisticate, cu inteligenta artificiala si tot felul de alte tehnologii.

Le-am spus celor de fata ca mi se pare ca pleaca de la o premisa gresita atunci cand vorbesc despre viitorul roboticii: si anume, ca toti cei care fabrica roboti (de orice fel) sunt oameni cu intentii bune. Acest lucru nu reflecta realitatea: asa cum acum exista hackeri si hoti, la fel vor exista si mai incolo.

Intrebarea este: cine ma protejeaza pe mine, consumatorul obisnuit, fara cunostinte tehnice? De unde stiu ca in jucaria pe care o cumpar si pe care copilul meu o foloseste, nu exista un soft de spionare, sau un soft care ii spuna sa deschida usa noaptea, sau sa fure bani sau bijuterii de prin casa?

Evident, raspunsul a venit foarte prompt din partea doamnei Anne Bajart, Ofiter de Program in cadrul Uniunii Europene care m-a asigurat ca, asa cum exista ISO si alte standarde pentru produsele din UE, asa va exista si pentru astfel de produse si ca se lucreaza la legislatie in acest sens.

Carcotasa cum sunt, as fi raspuns ca nu mi se pare o astfel de abordare foarte buna – una e sa pui standard pe chestiuni fizice – sa nu fie toxic materialul, sa nu aiba piese mici etc – si alta sa pui standard pe niste obiecte care contin soft – nu vad (e adevarat, nici nu ma pricep la acest domeniu, cum ziceam) ce tip de reglementare ar putea exista pentru softuri care exista si nu exista, care folosesc unul din cele 100 de programe ce vor exista in cativa ani (doar nu va imaginati ca in domeniul inteligentei artificiale vor ramane doar cele 2-3 care sunt acum pe piata:p). Dar n-am zis nimic, ca nu e politicos sa contrazici pe cineva de la UE:). Oricum, tot cei de fata dadeau aprobator din cap, dovedind faptul ca e asta este o problema reala:p

Si astazi, ce sa vezi? Stirea asta, prin care mi se confirma, cu multtt mai devreme decat ma asteptam spusele. Ce zice stirea? Ca niste jucarii au fost retrase de pe piata din Norvegia, pentru ca spionau copiii. De fapt, discutiile cu aceste jucarii interactive, desi erau intre papusa si aplicatia de pe telefon in care vorbea copilul, nu erau deloc private, caci, pentru a descifra ce spunea fetita, datele erau trimise la un server in Statele Unite si apoi se intorceau pentru a da un raspuns. Parintii nu erau informati de treaba asta, de unde si scandalul. Se pare, de asemena, ca serverul unde erau transmise datele, in Termeni si conditii, precizau ca datele primite de ei pot fi folosite in publicitate si marketing si transmise si catre terte parti.

Adica, the future is here! 🙂